De vorbă cu profesorii noștri, azi: Simona Andreea Feieș
Simona Feieș e învățătoare de aproape trei decenii și un om cu care e o plăcere să povestești despre elevii ei de azi sau de acum câteva generații. Cu mulți dintre ei, tineri adulți acum, încă ține legătura. Crede că secretul bunei educații e (și) în colaborarea dintre profesori și părinți.
Sper să fiu ținută minte ca un om corect și de la care au avut ce învăța.
De câți ani sunteți la catedră? Ce ne puteți spune despre satisfacțiile lucrului cu copiii?
La catedră sunt de 29 de ani, iar satisfacțiile sunt enorme. E minunat să te întâlnești peste ani cu elevii tăi și să își amintescă ce le-ai spus sau ce au trăit împreună cu tine în clasă, în excursii sau tabere, când ați realizat un experiment, când pur și simplu i-ai dat încredere în el că poate să facă un lucru pe care îl considera imposibil de făcut atunci, ceva minor dar care pentru el era important. Am lucrat la începutul carierei mele și cu copii de la Casa de copii și am avut satisfacții deosebite. Unul dintre acești elevi m-a căutat pe Facebook și a ținut neapărat să îmi trimită poza cu diploma de facultate obținută în Marea Britanie și poze cu familia sa. Țin legătura cu mulți dintre foștii mei elevi, ne intâlnim și povestim ce au realizat sau ce își doresc să facă pe viitor. Unii dintre ei mă invită la diversele proiecte la care participă. (O fetiță cu CES, dislexică și cu mutism electiv în copilărie, ajunsă acum la 18 ani, a ținut să mă invite la piesa de teatru în care joacă împreună cu trupa de teatru unde activează). După terminarea gimnaziului, foștii elevi au continuat să meargă cu mine vara în tabere. Anul trecut am fost impreună cu o parte din foștii mei elevi, acum ajunși la 21-22 de ani (studenți), pentru al treisprezecelea an la rând, să descoperim frumusețile țării. Ce poate să fie mai frumos decât să ne amintim împreună de ce au făcut în școală sau să descoperim împreună lucruri și locuri deosebite! Faptul că, după atât de mult timp, încă doresc să meargă cu mine, mă face să cred că reprezint ceva pentru ei.
Câți din acești 29 de ani i-ați petrecut în școala noastră?
Sunt aici de 15 ani. Inițial, am ales această școală fiindcă era aproape de domiciliul meu.
Povestiți mult despre legăturile pe care le păstrează foștii elevi cu dumneavoastră. Credeți că va fi la fel și de acum încolo? Cum vă doriți să fiți ținută minte de copiii care vă sunt acum elevi?
Sper să fiu ținută minte ca un om corect și de la care au avut ce învăța.
Dacă ați avea la dispoziție un buget nelimitat, ce ați schimba în școala noastră?
Aș mansarda școala, ca să existe spații în care copiii să poată socializa și realiza orele de Joc și mișcare sau Dezvoltare personală, sau un Semiinternat, reasfaltarea curții, realizarea unei zone verzi în spatele școlii și în dreptul gardului cu grădinița, unde elevii să poată planta pomi sau flori, achiziționarea unor toalete inteligente cu protecție pentru colac, astfel încât elevii să beneficieze de o igienă deosebită, achiziționarea unui autobuz școlar cu care să ne putem deplasa pentru activități extrașcolare (vizite, excursii etc). Schimbarea ușilor claselor, schimbarea jaluzelelor anual, batarea geamurilor la ferestre, pictarea pereților cu personaje din povești (acolo unde sunt clase pregătitoare) și cu domnitori, scriitori, matematicieni (acolo unde sunt clase mai mari).
Aveți un motto care vă ghidează în activitatea didactică?
Am chiar două: ,,Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi, astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie” (Plutarh) și ,,Dă unui om un pește și va fi sătul azi; învață-l să pescuiască și va fi sătul o viață întreagă” (Lao Tse).
E o întreagă dezbatere legată de concursurile școlare. Dumneavoastră le recomandați? Vi se par utile pentru copii?
Participarea este benefică mai ales după clasa a II-a, când elevii devin mai conștienți de ce înseamnă un concurs și sunt pregătiți să accepte și un rezultat care nu este neapărat de ,,supererou”.
Cum vedeți implicarea părinților în relația școală-comunitate?
Colaborarea școlii cu părinții este esențială. Ședințele și consultațiile cu părinții sunt necesare pentru a veni în întâmpinarea diverselor probleme sau pentru a sprjini idei constructive venite din ambele părți.
În încheiere puteți face, vă rugăm, o recomandare părinților copiilor care învață în școala noastră?
Vă rog să vă implicați în educația copilului dumneavoastră, țineti cont de nevoile lor și dați-le materialele necesare zi de zi, pentru ca elevii să lucreze cu drag. Țineți cont de sfaturile profesorilor de la clasă. Niciun profesor nu dorește răul copilului, ci încearcă să găsească cele mai bune metode pentru a-l integra în grupul clasei. Și nu o putem face fără colaborarea cu dumneavoastră. Dacă aveți neclarități, întrebați cadrul didactic și nu vă exprimați păreri negative, legate de școală, de față cu copiii dumneavoastră. Comunicarea între profesorii școlii și familie este deosebit de importantă.
Dar copiilor?
Cuvântul să-ți fie legământ. Să faci mereu ceea ce spui că vei face și să tratezi oamenii cu demnitate şi respect chiar dacă nu îi cunoști sau nu le împărtășești opinia.
