De vorbă cu profesorii noștri, azi: Mirela Șova
Mirela Șova s-a visat învățătoare, apoi a urmat Teologia, dar tot pe poarta școlii a ales să intre, zi de zi, și spune că asta o face să se simtă privilegiată. Este profesoară titulară la catedra de Religie a școlii noastre, publică în Ziarul Lumina, a realizat emisiunea Ora de religie pe Trinitas TV, organizează concursul Bucurii de suflet și are un blog, www.mirelasova.com, unde părinții pot descoperi mai multe despre activitatea sa, iar profesorii de religie tineri găsesc gânduri bune și îndrumare pedagogică. A publicat în echipă de autori opt manuale de religie avizate de Ministerul Educației (pentru clasele I-VIII), după care învață copiii noștri. Gânduri bune are, de altfel, pentru noi toți, colegi, părinți, elevi care încercăm să construim comunitatea Școlii Titulescu.
Religia îi ajută pe elevi să-și deschidă sufletul și să încerce să fie mai buni unii cu alții.
Cum ați ajuns să profesați în educație? Cine v-a inspirat sau îndrumat în această direcție?
Probabil această profesie m-a ales pe mine… Mi-a plăcut de mică ideea de a preda copiilor și, inițial, m-am pregătit să fiu învățătoare, urmând Liceul Pedagogic. Ulterior, dintre toate materiile predate, m-a atras cel mai mult religia și m-am canalizat pe predarea acesteia, urmând Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Nu am avut un model din familie, dar m-a inspirat profesorul meu de religie din liceu, care era în același timp preot.
De câți ani sunteți la catedră? Și din ce vă vine bucuria, satisfacția lucrului cu copiii?
Sunt profesor de religie din anul 1999, predând la ciclul primar și gimnazial. În atâția ani, s-au strâns multe bucurii și amintiri frumoase. Chiar păstrez mape cu „suveniruri” de la elevi: bilețele, desene sau felicitări scrise de mâna lor, cu mesaje emoționante, spontane. Mai ales elevii din ciclul primar se manifestă afectuos și mulțumesc aproape la sfârșitul fiecărei ore, de parcă nu ar fi și datoria mea să predau, ci ca și cum le-aș face o favoare 🙂 Cea mai mare bucurie, ca pentru orice profesor, este ca elevii să recepteze cu plăcere lecțiile predate și să-și manifeste curiozitatea, să pună alte și alte întrebări; să-i văd pe elevi dornici de a cunoaște mai mult, de a se apropia mai mult de Dumnezeu. În această privință, predând religia recunosc că sunt privilegiată, este o materie aparte, care îi sensibilizează în mod deosebit pe elevi – îi ajută să-și deschidă sufletul și să încerce să fie mai buni unii cu alții.
Cum v-ar plăcea să fiți ținută minte de copiii care vă sunt elevi?
Aș dori să mă țină minte așa cum mă desenează – când îmi oferă desene-surpriză – cu chipul vesel, cu brațele întinse spre ei, povestindu-le ceva de suflet.
De câți ani sunteți în școala noastră? A fost alegere sau întâmplare?
Sunt titular al școlii din anul 2002, venită prin pretransfer din provincie. Iarăși, nu știu dacă eu am ales școala sau… așa s-a potrivit să fie. A fost singura școală din lista de pretransfer unde am simțit că trebuie să ajung (puteam să aleg din mai multe variante), iar de cum am pășit pe poarta școlii, am simțit că sunt acasă.
Cu toții ne dorim o școală mai frumoasă, mai dotată, poate chiar mai încăpătoare. Dumneavoastră ce ați schimba sau îmbunătăți în școala noastră, dacă ați avea, să spunem, la dispoziție un buget nelimitat?
Oh, m-aș bucura să fie așa. Aș simți nevoia de o renovare totală, de o împrospătare (și consolidare, dacă este nevoie). În sălile de clasă aș vedea un mobilier nou, colorat (nu neapărat totul cu aceeași culoare), cu jaluzele care chiar să rețină soarele… și să putem vedea prin intermediul videoproiectorului…dulăpioare pentru fiecare copil… Cu o sală de sport modernizată, la fel, cu sala de festivități renovată…, cu biblioteca „scuturată” de cărți și rafturi vechi. Neapărat aș vedea o vitrină cu premii, medalii și cupe la intrarea în școală. Desigur, aș vedea școala mansardată, iar la mansardă să se întâmple activități extracurriculare – nu să fie alte și alte săli de clasă, înghesuite… Iar micuțul spațiu verde din fața școlii l-aș umple de flori viu-colorate, pentru fiecare sezon, fără gard viu, încât să se vadă florile.
Care este motto-ul care vă ghidează în activitatea dumneavoastră didactică?
Este unul simplu, un citat al celui care a dat numele școlii: „Elanul creator nu cunoaște limite.” (N. Titulescu)
Că tot vorbim despre creativitate, ce părere aveți despre concursuri? Sunt ele utile, îi coordonați sau încurajați pe elevii dumneavoastră să participe? Le stimulează creativitatea?
Da, desigur că sunt utile, chiar sunt cerute de către elevi. Deși în perioada pandemiei s-au mai restrâns, concursurile sunt binevenite. Pe cât posibil, m-am implicat și eu fie în organizarea de concursuri la nivel de clasă, de școală, de municipiu, fie în privința participării elevilor de clasele V-VIII la olimpiada de religie. De mai mulți ani desfășor un proiect-concurs, numit „Bucurii din suflet”, de obicei în preajma Paștelui, acordând premii și diplome pe care le sponsorizez. Uneori acesta se adresează unui număr mai mare de clase, alteori unui număr mai mic, în funcție de tematică și de posibilități. Anul acesta s-a desfășurat împreună cu cele patru clase a IV-a din școală, având ca temă „Blazonul iubirii”, cu expoziție în sala de festivități.
Cum vedeți relația școală-comunitate, mai ales în lumina ultimilor ani?
Implicarea părinților este foarte necesară și de dorit este să existe colaborare și transparență în relația cu școala și cu reprezentanții comunității, în măsura timpului disponibil al fiecăruia. Mă bucur că în ultima vreme încep să se vadă roadele implicării părinților, în acest sens și îi felicit pe cei care își fac timp pentru acest aspect atât de important.
În încheiere le puteți face, vă rugăm, o recomandare părinților copiilor care învață în școala noastră?
Le recomand să fie mereu deschiși spre comunicare cu personalul școlii și să continue cu acest suflu nou, creativ și motivant, pe care îl văd în ultima perioadă.
Dar copiilor?
Pentru copii, nu am recomandări, ci urări de a fi cel puțin la fel de entuziaști și plini de încredere, cu deschidere spre învățătură, ca și până acum. Sunteți minunați!
